Istoria oraşului Plopeni

UN NUME TRECUT SUB TĂCERE: "MĂRGINEANCA"

Din spusele unor bătrâni ai locului şi confirmate de contestatul colonel Constantin Zagoritz, "Mărgineanca" provine de la numele unei renumite familii de boieri - improprietărită, probabil, înainte de întemeierea statului feudal Ţara Românească.

Puternicii boieri Mărgineni - toţi membri ai sfatului domnesc şi mari dregători - au stăpânit, foarte mult timp, sate, munţi, păduri, bălţi, mori, turme şi chiar robi. Documentele secolului al XV-lea atestă că strămoşul acestei familii boiereşti a fost Vintilă Mărgineanu.

Din acelaşi neam boieresc a fost şi marele ban Udrişte Mărgineanu. Fiica sa, Elina, a fost căsătorită cu Radu Şerban, domnitorul Ţării Româneşti (1602-1611), din căsătoria lor rezultând două fete, Ancuţa şi Elena (Ilina). După ce Ilina s-a reîntors în ţară, a fos ajutată de către unchiul său, domnitorul Ţării Româneşti, Matei Basarab (1632-1654), să intre în stăpânirea averii bunicului dinspre mamă, Udrişte Mărgineanu.

Cu toate că a avut moşie şi casa la Târgovişte, a stăpânit multă vreme o mare parte din pădurile ce aparţineau de Codrii Vlăsiei şi cu timpul ajunsese ca averea sa să cuprindă aproape tot pământul dintre Dunăre şi Munte.

Stăpânită de dorinţa ridicării unor noi aşezări, a ridicat împreună cu soţul său, postelnicul Constantin Cantacuzino, un număr mare de castele, unele dintre cele mai frumoase din epocă, aproape toate fiind gata pe vremea domniei lui Matei Basarab. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat sub directa sa supraveghere, majoritatea având ca model construcţiile epocii cantacuzine şi fiind ridicate pe movile înalte, pentru a domina aşezarea din jur.

Mai târziu, după moartea boierului (1663), văduva Ilina s-a mutat în satul Balacuta, aflat pe dealul "Colacul de Piatră" (după cum purta denumirea în acele timpuri), la conacul boieresc aflat pe vârful "Poiana Mare" (337 m), unde a trăit foarte mult timp. Populaţia din jurul locului i-a zis atunci "Mărgineanca" pădurii din zona conacului, după numele văduvei rămase să conducă moşia.

Ila Margineanu, după cum îi spuneau locuitorii din zonă, a murit la 2 martie 1687 şi averea sa a fost împărţită de cei şase copii.

UZINELE - MĂRGINEANCA

Zona a aparţinut în timp şi celor din "Neamul Văcăreştilor", dar Pădurea "Mărgineanca", se afla, în anul 1937, sub stăpânirea a doi proprietari, Micaela Catargi şi Pante Mizoff.

Nepoata fostului prim ministru al României Barbu Catargi, care a fost asasinat la 8 iunie 1862, a donat aceste pământuri statului român, pentru care în luna mai a anului 1939, prin Decret Regal, i s-a acordat ordinul "Straja Ţării", clasa IV, ea făcând parte la timpul respectiv din Subsecretariatul de Stat al Propagandei.

Astfel, la 25 februarie 1937, guvernul liberal condus de Gheorghe Tătărescu semnează contractul nr. 4281 cu Regia Întreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale Statului din Ardeal (RIMMA) pentru construirea unei întreprinderi care să asigure, în perioada imediat următoare, necesarul unor produse militare destinate armatei române.

După lichidarea contractului cu Nr. 4281 din anul 1937, precum şi al codiciliului său Nr. 491 f, din 4 iunie 1937 şi a actului adiţional Nr. 2367 din 8 ianuarie 1938, care se încheiase între zisa regie şi Ministerul Apărării Naţionale, Uzinele Mărginenca au devenit "Administraţie Publică Autonomă" cu sediul în Bucureşti.

Actul constitutiv a fost semnat de Regele Carol al II-lea, la 12 februarie 1940, prin Decretul-Lege Nr. 419, când a trecut din patrimoniul Regiei Industriilor Miniere ale Statului din Ardeal la "Ministerul Înzestrării Armatei", devenind stabiliment industrial al armatei.

Data începerii producţiei speciale s-a decretat prin ordin de zi al Ministerului Industriei de Război, la 31 martie 1941.

Colonia muncitoreasca Mărgineanca a apărut odată cu uzina cu acelaşi nume, în 1939, fiind organizată mai întâi că stabiliment militar pornit în jurul "uzinelor mecanice cu funcţii industriale specializate", înfiinţată aici.

În perioada 1945-1968 localitatea Plopeni s-a numit oficial "Stejarul".

De la 7 noiembrie 1948, fostele uzine Mărgineanca au purtat numele de uzinele "Ilie Pintilie".

Prin HCM 116/1968, numele de Stejarul a fost schimbat în actuala denumire - Plopeni, prin simpla calchiere a denumirii satului omonim, aflat la doi kilometri nord, dar istoricul acestor "pământuri" este vechi şi deţine multe legende şi enigme încă nedescifrate.

ŞI ... ASOCIAŢIA SPORTIVĂ "UZINELE MĂRGINEANCA"

A fost înfiinţată în martie 1947, pe lângă uzinele cu funcţii industriale specializate, fiind înfiinţată sub numele de "Uzinele Mărgineanca", iar culorile tradiţionale ale clubului erau "roşu-albastru".

Primul joc oficial s-a disputat în cadrul Campionatului Districtual - Ploieşti şi s-a desfăşurat sâmbătă, 5 aprilie 1947, la Lilieşti, în compania echipei Concordia, care a învins cu scorul de 2-0.

Pe propriul teren, prima partidă a avut loc la 10 aprilie 1947, contra echipei Creditul Floreşti, încheiată cu victoria echipei "Uzinele Mărgineanca", cu scorul de 5-4.

Primul preşedinte al "Colectivului Sportiv" Uzinele Mărgineancă a fost Aurel "Rică" Grigorescu, iar din primul lot al echipei au făcut parte următorii 18 jucători: Gheorghe (Mitică) Antonescu şi Nicolae Moroianu - portari, Gheorghe Dorobanţu, Corneliu Grigoriu, Teodor Iordăchescu, Vasile Piron, Florea Varză, Ioan Ciornei, Alexandru Rembaş, Constantin Căldăruş, Octavian Sandu, Hariton Bătăuş, Iosif Goertner, Dumitru Gheorghe Gheorghe, Nicolae Haină (Democratul), Nicolae Abaluţă, Gogu Saulea şi Marin "Rică" Stoian.

Iată un scurt pasaj din ziarul "Presa" apărut joi, 3 aprilie 1947 - ziarul democraţiei prahovene!, după cum se intitula la timpul respectiv:

"La uzinele Mărgineanca, s’a început împrejmuirea terenurilor de Football şi Wolley. Deasemeni, direcţiunea uzinelor, în urma intervenţiilor făcute de comitetul de fabrică, a hotărât, imediat ce timpul va permite, începerea lucrărilor pentru amenajarea unui ştrand, bazinul existând încă din timpul războiului, când a fost folosit pentru electroliză. Dimensiunea mare a acestui bazin, va permite şi desfăşurarea de competiţii nautice"

Sursa : Constantin DUMITRU - PLOPENI